|
< C a p i t o l u l a n t e r i o r < |
Șirurile se declară în felul următor: Indexurile sunt date de intervalul dintre parantezele drepte. Pentru intSir avem posibilitatea de a accesa 10 elemente: intSir[1], intSir[2], intSir[3], intSir[4], intSir[5], intSir[6], intSir[7], intSir[8], intSir[9], intSir[10]. Indexurile pot fi numere negative. Un interval de la -10 la 10 e permis. Totul e permis atât timp cât se respectă două condiții:
Așadar avem următoarele limite, după tipurile de date componente:
sau, altfel spus, cu un element mai puțin decât limita maximă. Asta dă un număr ciudat pentru tipul de date real care e pe 6 octeți/bytes. În plus, putem defini șiruri multidimensionale precum matricile, după cum e declarată variabila intSirD. Numărul de dimensiuni ale unui șir e în primul rând limitat de memoria disponibilă și devine extrem de limitativ de la 4 dimensiuni în sus. Și greu de imaginat dacă nu poți vizualiza spațiul-timp ca fiind curbat [Deedee]. Pentru a accesa un element al unui șir multidimensional, indexurile sunt despărțite de virgulă ca de exemplu: intSirD[1,1,1] sau intSirD[6,2,4]. |
> C a p i t o l u l u r m ă t o r > |
Ți-a fost de ajutor ce am scris aici?
Motivul:
Hei, mersi de răspuns.
|